13 decembrie 1833 – 24 ianuarie 1909.
Personalitate proeminentă, enciclopedică: economist, agronom, silvicultor, om politic și de stat. S-a născut la Slatina; tatăl său, Gh. Ardeleanu, a venit în Țara Românească odată cu Gh. Lazăr. Studiile superioare la Școala Națională de Agricultură Grignon – Franța (1856/60), șef de promoție, primind prima medalie acordată școlii de Napoleon al III-lea. Revenit în țară, își începe activitatea la „Școala de Agricultură de la Pantelimon” (1864/84), disciplinele de agricultură, silvicultură, botanică și economie rurală (1860/67), ulterior disciplinele de botanică și silvicultură au fost predate de C.F. Robescu. În anul 1867 școala se reorganizează în „Școala Centrală de Agricultură și Silvicultură de la Pantelimon”, iar prin străduința sa este mutată la 1 decembrie 1869, într-o clădire nouă lângă București, Școala de Agricultură de la Herăstrău. Din 1884 director al școlii a fost Vlad Cârnu-Munteanu, P.S. Aurelian continuând să predea economie rurală până în 1899.
Politician de orientare liberală, a ocupat funcția de ministru la Ministerul Lucrărilor Publice (1877/78); Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (1882/84 și 1887/88); Ministrul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor (1896/97; 1902); Ministru de Externe ad-interim (1897); Ministru de Interne (1901/04) și Prim ministru al României (1896/97). În ultimii ani ai activității a fost Președinte al Senatului României. În aceste funcții publice s-a preocupat permanent de organizarea învățământului, întocmind Legea Casei Școalelor, foarte avansată pentru acea perioadă, a înființat școala Specială de Silvicultură din București (1883), a inițiat înființarea primei stațiuni agronomice, practic prima stațiune de cercetare cu profil agricol și silvic (1887), numind ca prim director pe Vlad Cârnu-Munteanu. A reușit să treacă prin Parlament Codul Silvic (1881), cod ce avea să reziste timpului, cu puține adaptări până în 1962, opt decenii! La Herăstrău a organizat primul „Observator meteorologic” (1871), cu 13 ani înainte de înființarea Institutului Meteorologic Român (1884). A fost inițiatorul Legii Casei Rurale, a Casei de Credit Agrar și a Casei de Economii „Economia”, al cărei prim conducător a fost Spiru Haret și a introdus Legea repaosului duminical.
A avut o contribuție remarcabilă la promovarea științelor agricole, silvice și economice, editând de-a lungul a trei secole mai multe reviste: Agronomia (1861); Monitorul Comunelor (1861/84); Revista științifică (1870/82); Economia națională (1873 și 1885/1901); Economia rurală (1876/77 și 1881/84), prima sa și de excepțională valoare, în primul rând în domeniul științelor economice: Terra nostra (1875, reedit. 1880); Bucovina (1876); Opere economice (sinteză publicată post-mortem, 1967). În domeniul agricol: Manual de agricultură (1869, reedit. în 7 ediții); Despre sistemele de agricultură în raportul lor cu starea socială (1891); Plante, cereale și leguminoase la români (1875); și primul manual de silvicultură „Note de silvicultură practică”, publicat în „Revista științifică” (1873/74), după notele sale de curs (1860/67), Cultura salcâmului (1873) și multe altele. Recunoscându-i valoarea operei economice, Academia Română i-a instituționalizat „Premiul P.S. Aurelian” pentru lucrări de excepție în domeniul științelor economice. Încă tânăr (1871), P.S. Aurelian este membru titular al Academiei Române, de 4 ori vicepreședinte al acesteia (1879/84, 1888/91, 1895/98 și 1900/01) și președinte (1901/04), precum și președinte al secției științifice în 6 legislaturi. A fost ales președinte de onoare al Societății „Progresul Silvic”. Primar al Bucureștiului (1895).