1872 – 1914.
A fost numit de N. Iorga „poetul florilor”. S-a născut la moșia tatălui din Cornești, jud. Iași. Conacul părintesc avea toate elementele cadrului simbolist: iaz imens în apropiere, havuz, arbori foioși, cișmea, balconul casei – sprijinit de coloane groase – era năpădit de plante agățătoare, în parc se întindeau mari ronduri de flori multicolore. Parcul îl regăsim în versurile: „La Elseneur e pace de mult și nu s-aude / Decât un joc de ape cum liniștea o taie / În parcul vechi, sub ramuri, aleele sunt ude / Și aerul e dulce și clar, ca după ploae …”. Mai multe volume de poezii („În grădină”, „Fantezii”, „Poezii” ș.a.) și proză. A colaborat la numeroase reviste („Convorbiri literare”, „Semănătorul”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Lumea Nouă”). Socotit printre cei dintâi simboliști, care a dedicat cele mai frumoase ode florilor, făcând ca poezia lui să fie îmbinată cu „miresme dulci de flori”, cu „râs de flori de nalbă și albe flori de mărgărit”. Redăm câteva versuri din poezia „Florile”, publicată în numărul 134 din Revista Horticolă: „De câte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare / Că mă cuprinde o vrajă dulce, și florile-mi desmiardă ochii / O fantezie uriașă le-a dat un straiu la fiecare / Și fete nu-s pe tot pământul să-mbrace mai frumoase rochii”.